Despre ascensiunea (și decăderea) Barcelonei

Messi. Guardiola. Dar și alții.

FC Barcelona în perioada 2008-2012, cu Messi, Xavi și Iniesta în teren și cu Pep Guardiola pe bancă, e considerată de mulți cea mai bună echipă de fotbal din toate timpurile.

O întrebare pe care mi-am pus-o la un moment dat e „cui i se datorează în cea mai mare măsură succesul Barcelonei”?

Messi e un factor evident, e cel care a ieșit la rampă de atâtea și atâtea ori în teren. Importanța lui e indiscutabilă.

Dar e mai important decât aportul lui Guardiola? Guardiola e antrenorul care a imprimat echipei stilul de joc bazat pe o posesie excepțională și pe recuperarea rapidă a mingii, stil de joc care reușea să sufoce până și cele mai puternice adversare din Europa.

O generație aparte

Apoi, să nu uităm că acolo a fost o întreagă generație de jucători excepționali. În anul 2010, în clasamentul pentru Balonul de Aur, Messi a fost primul, Iniesta al doilea, Xavi al treilea. În vara lui 2010 Spania câștigase titlul mondial după o finală împotriva Olandei. Iniesta dăduse golul victoriei, iar în echipa de start din 10 jucători de teren 6 erau de la Barcelona: Pique, Puyol, Busquets, Xavi, Iniesta și Pedro.

O academie aparte

Mai special de atât e faptul că toți acești 6 campioni mondiali, cât și Messi și portarul Victor Valdes, au fost crescuți toți la academia clubului FC Barcelona, renumita „La Masia”.

Oare nu a fost La Masia mai importantă pentru succesul Barcelonei decât Messi sau Guardiola luați separat? Imposibil de răspuns, dar sigur și La Masia a avut o contribuție foarte mare.

Am încercat apoi să înțeleg dacă e ceva special în modul de lucru de la academia Barcelonei, să înțeleg cum poate un centru de juniori să producă un grup de jucători de un asemenea nivel.

Desigur, au contat toți cei care au lucrat pentru La Masia în aceea perioadă, coordonatori, antrenori, pedagogi. Nu le știu numele, dar au făcut, evident, o treabă excepțională.

Un geniu necunoscut

Cercetând am dat însă de un nume: Francisco Seirul.lo Vargas (se citește „Seirulo” și este numele său de familie după tată; Vargas este numele de familie după mamă, conform obiceiului din Spania). Francisco Seirul.lo este profesor universitar la Universitatea din Barcelona și, în același timp, coordonator metodologic pentru sporturile de echipă la FC Barcelona.

Seirul.lo a dezvoltat la FC Barcelona încă din anii ’80 o teorie a antrenamentului pentru sporturile de echipă, pe care a implementat-o mai întâi cu mare succes la echipa de handbal a clubului. Teoria sa se bazează pe știința sistemelor complexe. (Ea se numește „antrenament structurat” și o voi prezenta în alte articole.)

După ideile sale se lucrează în academie, dar și la prima echipă, inclusiv în ceea ce privește pregătirea fizică. Au fost informații în presă cum că Guardiola ar fi vrut să îl ducă cu el pe Seirul.lo la Bayern Munchen, dar acesta a refuzat.

Se poate ca și aceasta să fi fost o cheie a succesului academiei Barcelonei, dar și a echipei mari: o concepție inovativă de antrenament.

Stilul de joc. Precursorii

Unii atribuie succesul Barcelonei stilului său de joc și fidelității față de acesta. Chiar și succesul academiei fiind explicat prin faptul că toate grupele practică același stil de joc, similar cu al echipei mari: un joc bazat pe posesia mingii și pe sistemul de joc 4-3-3.

Acest fapt a și facilitat ajungerea a 8 jucători din cadrul academiei în primul 11 al echipei.

Și când vorbim de stil de joc cunoscătorii spun că un rol decisiv l-a avut Johan Cruyff, care, de altfel, i-a și fost antrenor lui Guardiola.

Există un precursor și în ceea ce privește academia și metodele de antrenament la nivel de copii și juniori. Se numește Laureano Ruiz. Acesta a antrenat la grupele de juniori ale FC Barcelona în anii ’70 și ’80. Până atunci Barcelona căuta să aibă în echipă la finalul junioratului doar jucători de peste 1.80m, dar Ruiz a insistat ca acest criteriu să dispară. Tot el a promovat un stil de joc bazat pe posesie și antrenamente în care mingea era aproape tot timpul prezentă.

Conducerea clubului

Președintele care l-a pus pe Guardiola la prima echipă a fost Joan Laporta. Acesta și-a încheiat mandatul în 2010.

Nu cunosc structura de conducere din acea vreme de la FC Barcelona, dar au mai fost acolo două persoane care apoi au trecut la Manchester City și despre care se spune că au avut o relație bună cu Guardiola și reprezintă unul dintre motivele pentru care Guardiola a ales să meargă la Manchester City. Aceștia sunt Ferran Soriano (care are mai puțină legătură cu partea sportivă) și Txiki Begiristain, care a fost director sportiv pe fotbal al FC Barcelona în perioada 2003-10.

Desigur, greu de spus ce relevanță a avut conducerea clubului în succesul înregistrat de echipă, dar încrederea acordată lui Guardiola, importanța acordată academiei, șansele acordate jucătorilor din academie, li se datorează și lor.

Prin comparație, decăderea

Barcelona de astăzi e o umbră a ceea ce era acum 10 ani. Guardiola a plecat mai întâi. Apoi, în timp, și jucătorii importanți. Xavi, Iniesta și, vara aceasta, Messi.

O mențiune importantă o merită conducerea. Laporta cu Begiristain au plecat în 2010. Guardiola a părăsit clubul în 2012 – unele surse spun că acest lucru s-a datorat relației proaste cu Sandro Rosell, cel care a venit președinte după Laporta.

În ultimii ani nu au mai fost promovați aproape deloc jucători de la academia proprie, preferându-se transferuri pe bani mulți, care, în plus, de multe ori au fost nereușite (Coutinho, Dembele și Griezmann).

Anul acesta, o dată cu realegerea lui Laporta ca președinte și aducerea de către acesta a lui Xavi ca antrenor, clubul a revenit la rețeta de acum 10 ani. Xavi a început deja să promoveze jucători tineri din academie și semnele sunt deocamdată promițătoare.

Concluzii

Când vorbim de o echipă de fotbal care reușește să practice un fotbal la un nivel atât de ridicat, acest lucru nu i se datorează unei singure persoane sau alteia, indiferent cine ar fi acea persoană. În cazul Barcelonei de atunci s-a întâmplat ca mai multe persoane de excepție să pună umărul pentru același lucru. S-au aliniat planetele, cum se zice. Toți cei enumerați mai sus au contat.

În orice club de fotbal, pentru ca lucrurile să meargă bine, contează și cel care vine cu capitalul, și conducerea, și antrenorul, și jucătorii, și toti ceilalalți oameni din club. Niciunul nu poate reuși de unul singur.