Ancelotti – trei idei din spatele succesului
Și un cuvânt care cred că descrie filosofia sa: adaptabilitate.
Carlo Ancelotti este antrenorul momentului după ce a reușit să câștige Champions League cu Real Madrid. Real Madrid a scos din competiție pe rând pe PSG, Chelsea, Manchester City și, în finală, pe Liverpool. Despre maniera în care a reușit acest parcurs, prin reveniri de necrezut, s-a scris mult. Vreau însă să evidențiez antrenorii pe care Ancelotti i-a scos din competiție: Mauricio Pochettino, Thomas Tuchel, Pep Guardiola și Jurgen Klopp.
Despre Pochettino presa spunea la finalul sezonului 2020-2021, când Zinedine Zidane o părăsea pe Real, că este pe lista cu posibili viitori antrenori în fața lui Ancelotti, care atunci era sub contract cu Everton. Tuchel era deținătorul Champions League cu Chelsea. Iar despre ceilalți doi ce ar mai fi de spus?
De la adaptarea jucătorilor la sistemul de joc, la adaptarea sistemului de joc la jucători
Carlo Ancelotti este singurul antrenor mare despre care știu să aibă publicată o carte în care să vorbească în detaliu despre aspecte tactice ale jocului, inclusiv cu diagrame. Cartea se numește „Bradul meu de Crăciun” și face referire la sistemul de joc 4-3-2-1 pe care l-a folosit mai întâi la AC Milan și care este numit și „Bradul de Crăciun” pentru că desenat arată ca un brad.
În carte Ancelotti vorbește și despre începuturile sale ca antrenor și spune ceva foarte interesant despre modul în care a evoluat ca antrenor.
La început, fiind fost component al celebrului Milan de la finalul anilor ’80 și începutul anilor ’90, care l-a avut pe Arrigo Sacchi antrenor, Carlo Ancelotti era un adept împătimit al sistemului 4-4-2 folosit de Sacchi AC Milan. (Sacchi a adus atunci în atenția tuturor apărarea în zonă in sistemul 4-4-2 și ideea de a face pressing.)
Antrenând la Parma, în 1996, Ancelotti avea în lot trei jucători de atac de mare valoare: Hernan Crespo, Enrico Chiesa și Gianfranco Zola. Poziția pe care Zola s-ar fi potrivit cel mai bine era aceea de număr 10. Dar sistemul folosit de Ancelotti nu avea un număr 10. Nevrând să renunțe la folosirea sistemului 4-4-2, acesta nu i-a găsit un post potrivit în echipă lui Zola (l-a folosit mijlocaș dreapta, poziție în care nu se simțea însă confortabil) și până la urmă, în pauza de iarna, Zola a plecat la Chelsea Londra.
În retrospectivă, Ancelotti spune în carte că a fost o limitare din partea lui că nu a fost dispus să schimbe sistemul de joc și că, de aceea, nu a reușit să scoată maxim din jucătorii avuți la dispoziție. În apărarea sa, putem spune totuși că se afla la primul său sezon ca antrenor în Serie A și nu a avut probabil curajul să încerce să joace altceva decât ceea ce cunoștea cel mai bine, 4-4-2.
Zece sezoane mai târziu, Carlo Ancelotti avea să câștige Liga Campionilor cu AC Milan jucând în sistemul 4-3-2-1. De ce acest sistem neobișnuit? Pentru că în acest sistem putea folosi doi jucători de număr 10: pe Clarence Seedorf și pe Kaka. Tot în acest sistem reușea să îl folosească foarte eficient pe Andrea Pirlo în centrul liniei de 3, într-o poziție de coordonator de joc retras. În plus, Kaka a câștigat și Balonul de Aur în 2007. Desigur, calitatea jucătorilor din aceea echipă este incontestabilă, dar cu siguranță a contat și faptul că au avut un antrenor care a găsit formula prin care să scoată ce e mai bun din fiecare.
În acești 10 ani, Ancelotti a evoluat de la a fi un antrenor adept al unui sistem de joc la a fi un antrenor care caută cel mai bun sistem pentru a pune în valoare calitățile jucătorilor pe care îi are la dispoziție.
În vara lui 2021 a venit la Real Madrid și nu a cerut transferuri. S-a adaptat la jucătorii avuți la dispoziție.
Flexibilitate tactică
Pe când antrena la Everton, Ancelotti a fost întrebat despre cât de important este pentru o echipă să aibă o „identitate” – adică un stil de joc ușor de recunoscut. Chestiunea este una foarte interesantă mai ales în contextul în care atât Manchester City, cât și Liverpool, echipele cu mare succes în Anglia în ultimi ani, au fiecare un stil de joc foarte clar, impus de antrenorii lor.
Recent Ralf Rangnick a declarat legat de viitorul lui Manchester United că, în concepția sa, totul trebuie să plece de la întrebarea „ce fel de fotbal vrem să jucăm”. În funcție de răspunsul la această întrebare trebuie ales antrenorul, trebuie aleși jucătorii, trebuie concepute antrenamentele, pregătirea fizică etc. Așa cum am menționat deja, aceeași idee este implementată și la City și la Liverpool. Atletico Madrid este un alt exemplu. Barcelona și ea. Dintre antrenorii italieni mari, Antonio Conte are un stil ușor de recunoscut.
Răspunsul lui Ancelotti a fost: „Nu vreau ca echipa mea să aibă o identitate clară. Dacă ai o identitate clară, atunci poți juca fotbal doar într-un singur fel. Se poate juca fotbal în multe feluri. Nu poți spune că unul e bun și altul e rău. […] Munca noastră este să punem în teren o echipă care are o idee clară (de joc) – nu o identitate. Jucătorii care intră în teren trebuie să știe ce au de făcut.”
Legat de sistemul de joc, spune: „Cred că sistemul câștigător este să pui jucătorii în teren în așa fel încât ei să se simte confortabil.”
Am spus că un cuvânt care descrie filosofia lui Ancelotti ar fi probabil ‘adaptabilitate’. Pe de o parte acesta adaptează așezarea în teren folosită la jucătorii săi, căutând să găsească sistemul în care aceștia se pot exprima cel mai bine. Pe de altă parte, alege stilul de joc în funcție de adversar, îl adaptează pentru fiecare partidă (ținând în același timp cont de calitățile jucătorilor săi).
A juca bine înseamnă și a te apăra bine, nu doar a ataca bine
În aprilie, când Real Madrid a eliminat-o pe Chelsea după un retur în care a pierdut acasă și nu a jucat convingător, fiind la un moment dat chiar condusă cu 3-0, antrenorul lui Barcelona, Xavi, a dat o declarație controversată, spunând: „Barcelona este cel mai dificil club pentru că, pe lângă să câștige, echipa trebuie să joace și bine”.
Întrebat la conferința de presă despre acest aspect, Ancelotii a răspuns cu o întrebare: „Ce exact înseamnă a juca bine?” Și a continuat spunând „Pentru mine a juca bine înseamnă să faci lucrurile bine când ai mingea și când nu ai mingea. Poate te aperi minunat, dar asta nu înseamnă că joci bine, pentru că dacă nu faci nimic când ai mingea, nu faci ceea ce e necesar pentru a câștiga și deci nu joci bine. Și vice-versa: dacă ataci bine dar te aperi prost, nu joci bine. […] O echipă joacă bine când atacă bine și când se apără bine – fie că se apără foarte retras, la mijlocul terenului sau cu un pressing avansat”.
În finala contra lui Liverpool am văzut un Madrid care s-a apărat bine, dar a știut și ce să facă pentru a marca.
În loc de concluzie:
Am prezentat în acest articol trei idei după care Carlo Ancelotti se ghidează în munca sa. Fotbalul este un joc în care șansa are uneori un rol decisiv și în acest sezon de UEFA Champions League au fost multe momente în care șansa a fost de partea lui Real Madrid și a lui Carlo Ancelotti. Faptul că a câștigat trofeul nu înseamnă că ideile lui Ancelotti sunt mai bune decât ale lui Guardiola, Klopp sau Xavi, antrenori care au un stil ofensiv, o identitate clară și, într-o anumită măsură, un sistem de joc preferat. La fel cum, și dacă ar fi pierdut, asta nu însemna că ideile sale sunt mai puțin bune decât ale celorlalți. Cred că mai important e ca fiecare antrenor să aibă idei clare în care crede cu tărie. Cred că toți marii antrenori au avut idei clare în care au crezut cu tărie.
PS: Atât Liverpool cât și City sunt echipe împotriva cărora e greu de marcat, o arată statisticile. Așa cum zice o vorbă, „atacul e cea mai bună apărare”. Încă o dovadă că în fotbal nu există un mod mai bun ca altele de a juca.
Legături externe:
https://www.evertonfc.com/news/1609731/ancelotti-outlines-managerial-philosophy
https://en.as.com/soccer/ancelotti-responds-to-xavi-what-is-playing-good-football-n/