Analiză tactică: Chelsea – Real Madrid, 06.04.2022 (prima repriză)

Carlo Ancelotti câștigă duelul tactic cu Thomas Tuchel.

Pentru că am vrut să intru în detaliu cu privire la multe aspecte interesante și în același timp am dorit ca textul să nu depășească 30 minute de citire, acest articol se referă doar la prima repriză a meciului. Posibil să analizez într-un articol ulterior și repriza a doua.

Fiind un articol lung, i-am adăugat un cuprins. Fă clic pentru a merge direct la secțiunea dorită:

• Așezările inițiale ale celor două echipe
• Cum a jucat de fapt Real Madrid pe faza defensivă
• Cum a jucat Real Madrid pe faza ofensivă
• Un atac interesant al lui Real și o contră periculoasă a lui Chelsea
• Golul de 0-1
• Golul de 0-2
• Golul de 1-2
• Înlocuirile făcute la pauză de Chelsea
• Câteva cuvinte de final

Partida s-a disputat în manșa tur a sferturilor UEFA Champions League. Chelsea, echipa deținătoare a trofeului, a întâlnit echipa cu cea mai mare experiență la acest nivel și cu cele mai multe trofee.

De notat este că cele două echipe se întâlniseră în semifinale cu un an înainte. Atunci Chelsea a surclasat-o poate surprinzător de clar pe Real Madrid. După un 1-1 la Madrid, în care Real a reușit un singur șut pe poartă (față de 5 reușite de Chelsea), englezii au câștigat acasă cu 2-0 un meci în care statistica Sofascore arată un raport al ocaziilor mari de 7-1 în favoarea lui Chelsea.

Loturile celor două echipe nu au suferit mari modificări de la acea dublă. Chelsea l-a adus pe Romelu Lukaku în atac, dar acesta nu a avut un sezon reușit și a apărut rar în primul 11. De altfel, în prima echipă a lui Chelsea, față de cea care a jucat cu un an în urmă, sunt doar două modificări: acum au jucat Kai Havertz și Cristian Pulisic împreună, în timp ce anul trecut în ambele manșe au jucat doar câte unul dintre ei doi alături de Timo Werner (care a început acum pe bancă), iar Reece James a apărut în locul lui Ben Chilwell (indisponibil).

Nici la Real Madrid nu au avut loc mari modificări de lot, dar s-a schimbat antrenorul, Carlo Ancelotti venind în locul lui Zinedine Zidane. De la Real au plecat Sergio Ramos și Raphael Varane, în locul lor venind David Alaba. Singurul jucător important folosit de Real Madrid în dubla de anul trecut și care nu a mai apărut anul acesta a fost Eden Hazard, scos de o vreme de Ancelotti din echipă.

Așezările inițiale ale celor două echipe

Chelsea a început partida în sistemul de joc pe care îl folosesc cel mai des, 3-4-2-1 (sau, mai simplu, 3-4-3).

Despre acest sistem de joc, Guardiola declara anul trecut înainte de finala Champions League disputată de City împotriva lui Chelsea:

„De ce Chelsea joacă așa de bine… pentru că au trei fundași centrali aproape unul de altul, doi mijlocași la închidere care se mișcă în tandem și sunt aproape unul de altul. Jucătorii de atac aproape unii de alții.

Distanțele între ei sunt foarte mici, dar în același timp echipa este foarte largă datorită jucătorilor de bandă, și este și lungă datorită plecărilor lui Werner în spatele apărării adverse.

Nu poți sta strâns împotriva lor, pentru că te desfac și pe lățime și pe lungime, și au în același timp și mulți jucători, foarte buni, în zona centrală.

De aceea e foarte dificil de jucat împotriva lor.”

Pe hârtie, Real Madrid a început partida într-o așezare 4-3-3. În realitate lucrurile au fost mult mai interesante.

Imaginea de mai jos reprezintă așezarea inițială, „pe hârtie”, a celor două echipe:

După cum veți observa, m-am concentrat mai mult în această analiză pe echipa lui Real, pentru că ei au practicat un joc mult mai complex.

Cum a jucat de fapt Real Madrid pe faza defensivă

Recent un prieten antrenor îmi mărturisea că nu înțelege nimic din ce joacă Real Madrid. Adevărul este că, cel puțin în acest meci, Real Madrid a practicat un joc foarte „încurcat”. Așa cum veți vedea, echipa a folosit o așezarea pe faza de atac și o altă așezare pe faza de apărare. Și nu doar atât, dar amândouă acestea au fost asimetrice, existând diferențe mari între partea stângă și partea dreaptă a echipei.

Mai întâi despre așezarea defensivă a lui Real Madrid.

Un prim cadru, chiar din secunda 5 a jocului:

Un al doilea cadru cu 5 secunde mai târziu ne edifică și mai bine. (Mingea este la jucătorul lui Chelsea aflat în plan apropiat: Reece James, nr. 24.)

Dacă în cazul lui Chelsea se poate observa sistemul, acel 3-4-3 (lipsesc din imagine fundașii Christensen și Thiago Silva), în cazul lui Real Madrid putem observa rolul diferit al lui Vinicius pe faza defensivă în comparație cu cel al lui Valverde.

Contrapunerea reală a sistemelor, pe faza de atac a lui Chelsea, a fost următoarea:

Cu mențiunea că pe măsură ce atacul lui Chelsea avansa, Kante (7) urca de obicei mai mult decât celălalt mijlocaș central al lui Chelsea, Jorginho (5).

Cum se vede din cadrele de mai sus și se va vedea în câteva dintre cele care vor urma, cel mai adesea, pe atacurile poziționale ale lui Chelsea, Real Madrid se apără cu o linie de fund din 5 jucători, Valverde coborând în dreapta lui Carvajal!

Casemiro își păstrează locul în fața liniei de fund. În față, cei 4 rămași se apără cu o așezare de forma 3-1, în care Benzema este avansat, iar Vinicius face o linie de 3 cu Kroos și Modric, o linie care însă nu este situată chiar central, ci un pic spre partea stângă a terenului.

Prin această așezare, Real Madrid își propune în primul rând o închidere a centrului terenului, pentru Chelsea fiind greu să avanseze prin acea zonă, Real având acolo 4 jucători (Vinicius, Kroos, Modric și Casemiro).

Mai jos un alt cadru care îi arată pe cei 4 jucători ai lui Real care stau cei mai avansați pe momentul construcției de jos a lui Chelsea, de data aceasta cu mingea la Rudiger, Modric fiind cel care iese în întâmpinarea lui:

Încă un exemplu cu „linia de 3” a lui Real și cu Casemiro în spatele lor, de data aceasta într-o poziție chiar mai retrasă. Benzema e mai avansat, nu apare în imagine. Valverde e în linie cu Carvajal, care e intrat în interior.

Și încă unul, în care din echipa lui Real singurul jucător care nu apare este fundașul stânga, Mendy:

Deși în multe momente Vinicius se poziționează simetric cu Modric, cei 3 fiind plasați aproximativ pe axul terenului, linia aceea de 3 se mută „de la sine” spre stânga în multe momente din cauza perechilor care se formează natural între jucătorii lui Real și cei ai lui Chelsea.

Reiau diagrama cu contrapunerea sistemelor marcând grupele de jucători care se formează:

Așa cum s-a văzut în capturile de mai sus, distanțele între Vincius (20), Kroos (8) și Modric (10) sunt de multe ori mici, ei trei căutând să blocheze în primul rând centrul, și, împreună cu Benzema, opunându-se celor 3 fundași centrali ai lui Chelsea (Christensen (4), Thiago Silva (6) si Rudiger (2)) și celor 2 închizători (Jorginho (5) și Kante (7)). Avem deci un 4 contra 5 în acea zonă – dacă privim lucrurile din perspectiva lui Real Madrid.

În benzi sunt dueluri 1 la 1 (Mendy contra lui Reece James și Valverde contra lui Azpilicueta).

Iar cei 4 jucători ai lui Real rămași (Alaba, Militao și Carvajal, cu Casemiro în fața lor) sunt în opoziție cu cei 3 jucători de atac ai lui Chelsea (Mount, Pulisic și Havertz).

Revin asupra faptului că totuși poziția lui Vinicius nu este simetrică cu a lui Modric. Perechile naturale care se formează sunt Modric (10) – Jorginho (5) și Kroos (8) – Kante (7). Vinicius (20) acționează într-un spațiu intermediar, în care adversarul său direct principal ar fi probabil Christensen (4).

Un alt lucru care reiese din desenul de mai sus este că Rudiger este jucătorul lui Chelsea care nu are un adversar „pereche” în teren. Statistica sofacore.com confirmă acest lucru, Rudiger fiind la finalul meciului jucătorul de pe teren cu cele mai multe atingeri ale balonului, 93.

Atunci când mingea ajunge la Christensen, Vinicius iese în el, iar Kroos și Modric închid la mijlocașii lui Chelsea.

Dacă mingea ajunge în partea cealaltă, la Rudiger, linia de 3 se mută mai la dreapta: Modric iese în Rudiger, Kroos mută mai spre Jorginho și Vinicius mută mai spre Kante. Pe diagramă arată cam așa:

Mai jos, un cadru în care Benzema îi reproșează lui Modric că nu a ieșit în Rudiger. Se văd foarte clar perechile Kroos – Kante și Modric – Jorginho.

Mai jos încă un exemplu cu Modric mutând spre dreapta atunci când mingea este la Rudiger. Observați și poziția centrală a lui Vinicius. Plus poziționarea lui Casemiro (numărul 14 – în partea dreaptă a imaginii).

Încă un exemplu cu linia de 3 și cu Vinicius într-o zonă foarte centrală.

Tot din poziționarea inițială a lui Vinicius (în spațiul dintre Kante, Christensen și Reece James), mai rezultă un aspect interesant. Dacă în partea dreaptă a lui Real Madrid apărarea la jucătorul de bandă al lui Chelsea (Azpilicueta) pică în sarcina exclusivă a lui Valverde – care de altfel e scutit de alte sarcini defensive, în partea stângă de multe ori Vinicius este cel care iese în Reece James, ceea ce îi permite lui Mendy să rămână mai retras, acest lucru dând mai multă siguranță liniei de fund a lui Real.

Un exemplu aici (mingea este la Reece James):

Din acest punct de vedere, în unele momente, perechile care se formează pe teren fiind ca în ilustrația de mai jos:

Privind așa lucrurile, Vinicius este pereche cu Reece James. Pe momentul inițierii atacurilor lui Chelsea, Vinicius este între cei doi și iese în întâmpinarea oricăruia dintre ei, în funcție de situație. După ce jocul avansează în jumătatea lui Real Madrid, dacă jocul ajunge în bandă la Reece James, Vinicius vine tot timpul acolo în sprijinul lui Mendy.

În banda opusă este tot un duel 1 la 1, Valverde vs Azpilicueta.

În apărare Real Madrid are un 4 vs 3, cu cei 4 fundași ai lui Real Madrid împotriva celor 3 jucători de atac ai lui Chelsea.

La mijloc putem vorbi de un 2 contra 2 plus Casemiro liber între linii pentru a interveni dacă unul dintre atacanții lui Chelsea vine la primit, sau putem spune că Real are un 3 vs 2 în zona centrală.

O altă captură care exemplifică ieșirea lui Vinicius în lateral ca adversar al lui Reece James. (Din nou se vede foarte clar așezarea lui Real Madrid pe faza defensivă: 5-1-3-1, din imagine lipsind Karim Benzema).

Și încă un exemplu, într-o situație mai retrasă. De remarcat și poziția lui Casemiro.

Trebuie remarcat efortul defensiv pe care îl fac cei trei, Vinicius, Kroos și Modric, ei trebuind să acopere aproape toată lățimea terenului. Mai ales brazilianul a arătat că înțelege că în fotbalul actual, pentru a câștiga, și superstarurile trebuie să depună efort maxim.

O ultimă mențiune cu privire la anumite situații în care Vinicius rămâne în poziții mai avansate, de obicei după curse ofensive în care face risipă de energie.

Așa cum se vede în cadrul de mai sus, dacă Vinicius nu apucă să coboare, Real Madrid reface linia clasică de 3 mijlocași: Kroos, Casemiro, Modric. Dacă nici Valverde nu apucă să se replieze, Real se apără cu o linie de 4 fundași și o linie de 3 mijlocași. După retragerea lui Valverde, Real Madrid se apără cu o linie de 5 fundași (incluzându-l aici și pe Valverde) și o linie de 3 mijlocași.

De menționat că în nici un moment Real nu s-a apărat cu un bloc alcătuit din două linii de 4. În momentul în care Valverde ajungea în apărare, el completa linia de 5.

Mai jos un alt exemplu, cu o situație asemănătoare, în care Casemiro (lângă jucătorul cu mingea) avansează un pic și face o linie de 3, de data aceasta Vinicius-Kroos-Casemiro, cu Modric un pic mai avansat.

În unele situații Real Madrid face chiar o linie defensivă de 6 jucători, Casemiro jucând aproape în linie cu cei 5. Mai jos un exemplu:

Ar mai fi de menționat zona în care se apără Real Madrid. Nu fac un pressing avansat. Mai întâi încearcă să blocheze ieșirile din apărare ale lui Chelsea undeva în treimea centrală a terenului (cu linia de fund a lui Real avansată până pe la 35 metri de propria poartă), iar apoi se retrag în zona propriului careu, aducând în proprii 35 metri 9 jucători de câmp sau chiar pe toți 10.

Așa cum s-a văzut, ca dispunere în teren au fost foarte flexibili, în funcție de situație apărându-se în diferite formule (determinate mai ales de pozițiile în care se află Valverde și Vinicius după desfășurarea atacurilor lui Real), mai ales Casemiro având multă libertate în poziționare (uneori în linia defensivă, alteori între linia de apărare și cea de mijloc, în unele momente ca parte din linia de mijloc).

Ca modificare a jocului lui Chelsea înainte de pauză pentru a contracara așezarea defensivă a lui Real am observat că după aproximativ 10 minute din meci, pe momentul inițierii jocului, Kante nu a mai stat în apropierea lui Jorginho, ci mai avansat. În acest caz, un jucător al lui Real, a stat în apropierea lui Kante. Acesta a fost de obicei Kroos (perechea firească a lui Kante), care a rămas mai retras și nu a mai făcut linia de 3 din spatele lui Benzema.

O ultimă observație: Ancelotti a ales un mod neobișnuit de a-și dispune echipa pe faza de apărare și Real Madrid nu a avut probleme defensive împotriva lui Chelsea. Dar dincolo de această dispunere, trebuie să subliniez că toți jucătorii lui Real Madrid sunt jucători care tratează extrem de serios faza defensivă. Toți au depus un efort defensiv remarcabil. Acest lucru fiind in special de apreciat la „cei din față”, adică de la mijlocul echipei în sus (Benzema, Vinicius, Valverde, Modric și Kroos).

Cum a jucat Real Madrid pe faza ofensivă

Așa cum am scris mai sus, și pe faza de atac Real Madrid a avut o așezare asimetrică.

Plecând din așezarea de bază 4-3-3, Realul își adaptează forma așa încât să pună probleme maxime lui Chelsea.

Din punctul meu de vedere, unul dintre elementele cheie în jocul ofensiv al lui Real Madrid a fost avansarea foarte mult a lui Mendy, ceea ce i-a permis lui Vinicius să fie de multe ori în situația de 1 contra 1 cu Christensen (sau, mai rar, cu Reece James).

Mai jos un exemplu cu Mendy (23) avându-l în față pe Reece James (24) și cu Vinicius în duel 1 la 1 cu Christensen.

Mendy are o libertate foarte mare în a participa la jocul de atac, uneori ajungând în anumite poziții aproape ridicole. De altfel senzația este în multe momente că el a fost trimis acolo doar pentru a-i încurca pe jucătorii lui Chelsea, a le da bătăi de cap și a facilita crearea situațiilor de 1 contra 1 pentru Vinicius. Deși s-a aflat de multe ori în situații avansate, rareori a participat efectiv la atac – implicarea lui fiind cel mult pentru o simplă circulație a balonului.

Mai jos câteva exemple cu Mendy în poziții surprinzătoare, nu doar foarte avansat, ci și intrat în centru:

Exemplul de mai jos ni-i arată din nou atât pe Mendy într-o poziție extrem de neobișnuită, cât și pe Vinicius în duel 1 la 1 cu Christensen.

Poziționarea lui Reece James în interior față de Christensen la această acțiunea se datorează intrării în interior a lui Mendy pe care l-a urmat într-o primă fază.

La fel, și venirea la primit a lui Benzema, care îl atrage după el pe Thiago Silva (în condițiile în care Christensen îl are în marcaj pe Vinicius) cred că are tot rolul de a crea spațiu pentru Vinicius în duel 1 la 1 cu Chirstensen.

Totuși, deși a avut libertatea de a apărarea în interior și a făcut-o deseori, Mendy nu a ocupat permanent o poziție centrală. De multe ori urcările sale au fost mai simple, în lateral, ca în imaginea de mai jos.

Și în partea opusă Carvajal a avansat uneori, dar într-un mod mult mai obișnuit pentru un fundaș lateral, adică nu așa de des și foarte rar în interior.

Din această concentrare a jocului de atac pe partea stângă și urcarea lui Mendy decurg o serie de modificări și în pozițiile celorlalți jucători. În primul rând Kroos rămâne mult mai retras. În al doilea rând, în partea dreaptă Valverde intră deseori în interior, uneori foarte vansat (un exemplu fiind chiar în imaginea anterioară). Alteori Modric este cel care avansează mult, Valverde rămânând un pic mai retras.

Desigur, atât poziționarea foarte avansată a lui Vinicius cât și poziționarea foarte avansată, în unele momente, a lui Modric (raportat la poziția sa inițială de mijlocaș) se leagă și se așezarea defensivă a Realului. Cu toate acestea, este surprinzător și interesant că atât Mendy cât și Valverde, jucătorii laterali în linia de 5 pe faza de apărare, apar deseori foarte avansați și chiar în poziții centrale.

Contrapunerea sistemelor de joc cu Real în faza de atac ar arăta cam în felul următor:

Pe lângă facilitarea duelurilor directe 1v1 dintre Vinicius și Christensen, un lucru deosebit pe care îl reușește Real Madrid prin această așezare este faptul că îl izolează pe Kante. Deși acesta este un jucător cu calități excepționale pe faza defensivă, în această contrapunere el nu are un adversar direct, jocul Realului efectiv ocolindu-l de cele mai multe ori.

Interesant este că prin ieșirea lui Kante în întâmpinarea lui Kroos, Chelsea se află temporar în aceeași așezare defensivă ca cea pe care o folosește Real Madrid: 5-1-3-1 (vedeți captura de mai jos). Cu mențiunea că în cazul lui Chelsea această așezare nu pare una deliberată, ci impusă de jocului Realului.

De altfel, Chelsea dă adesea senzația că nu are un răspuns la așezarea lui Real. Toni Kroos este fără un adversar direct. Iar cei 3 din față, Pulisic, Havertz și Mount, nu reușescă să fie deloc eficienți în a împiedica jocul Realului.

Pentru că Azpilicueta coboară să facă linia de 5 și îl ia ca adversar direct pe Valverde, Carvajal rămâne liber. De aceea Pulisic (10) este nevoit să stea de multe ori mult în lateral. Mount (19) și cu Havertz (29) încearcă împreună să îi închidă atât pe cei doi fundași centrali ai lui Real, cât și pe Casemiro, dar și pe Kroos, care rămâne apoape tot timpul retras. Este interesant și faptul că jucătorii lui Chelsea par să acorde o mai mare atenție blocării paselor spre Casemiro – închizătorul din 4-3-3, decât a celor către Kroos, deși dintre cei doi Kroos este un pasator poate mai bun.

Spațiile pe care Real Madrid le folosește cel mai mult pentru a-și purta atacurile sunt cele aflate în exterior de mijlocașii centrali ai lui Chelsea, fie prin venirea la primit în lateral de Kante, pe care o fac atât Benzema cât și Vinicius – mai ales dacă Kante iese în întâmpinarea lui Kroos, fie în lateral de Jorginho prin Modric sau, uneori, Valverde. Situația din captura de mai sus este un exemplu.

Mai jos încă două exemple cu Benzema venit la primit în acea zonă.

Un alt aspect interesant din dispunerea lui Real este că, așa cum am zis despre Kante că pe fază defensivă nu are un adversar direct în zona lui, la fel, nici Rudiger nu are un adversar direct. Practic Real evită să ducă mingea în zona acestor jucători, scoțându-i astfel din joc. Se concentrează în schimb pe spațiile unde pot circula mingea și duc mingea acolo unde sunt adversari care pot fi depășiți mai ușor.

Dincolo de dispunerea jucătorilor în teren, un aspect cheie al jocului lui Real, așa cum se va vedea în analiza celor două goluri marcate de ei în repriza analizată, e că nu „urcă” peste adversar, mențin în general posesia mingii în propria jumătate încercând doar în momente oportune să atace spațiul din spatele apărării adverse, de obicei cu mingi trimise pe poziție viitoare lui Vinicius.

Un atac interesant al lui Real și o contră periculoasă a lui Chelsea

În minutul 5 al jocului se succed două acțiuni care ne arată, pe de o parte, unul dintre modurile în care Real a intenționat să desfacă apărarea lui Chelsea, și, pe altă parte, riscul pe care Real și-l asumă și unde i-ar fi putut Chelsea surprinde pe contraatac.

Mai întâi vedem o combinație cu trei pase din prima: Casemiro – Benzema – Modric – Vinicius, cu Vinicius plecat în diagonală în spatele lui Thiago Silva, tras de acolo de venirea lui Benzema la primit.

Aceasta este până la urmă o combinație tip în sistemul 4-3-3, mai ales atunci când echipa în atac are un jucător în bandă de mare viteză, așa cum este Vinicius.

Ideal pentru Real ar fi fost ca Vinicius să poată scăpa spre poartă, dar nu reușește acest lucru așa că retrimite (tot din prima) mingea, cu călcâiul, către Benzema, dar pasa îi vine prea în spate și este recuperată de Kante.

În acest moment, Kante este cu mingea la picior fără adversar pe el. De remarcat și poziția avansată a lui Mendy (23) în plan apropiat. Kroos, jucătorul care îl are ca adversar direct pe Kante (pe faza defensivă a lui Real) este însă și cel care are sarcina de a rămâne pentru a acoperi urcarea lui Mendy.

În cadrul de mai jos îl vedem pe Kante care a avansat cu mingea și pe Kroos ieșind în întâmpinarea sa. Acest lucru lasă un spațiu mare liber în zona din spatele lui Mendy care poate fi atacat de către jucătorii lui Chlesea.

Kante trimite mingea în aceea zonă, cel care ajunge primul la minge fiind Kai Havertz.

Acesta este întâmpinat de Alaba. Reușește să tragă la poartă, dar mingea merge peste.

Golul de 0-1

Deși Realul nu dă senzația unei echipe care domină posesia, acest gol a venit după o secvență de 11 pase care pornește de la portarul Curtois. Toată lumea a remarcat execuția specială cu capul a lui Benzema, dar toată acțiunea este foarte reușită.

Mai jos momentul când Kroos primește mingea de la Curtois:

În imagine se văd cei doi fundași centrali ai lui Real Madrid desfăcând foarte larg, Casemiro în poziție centrală și Kroos coborând mult la primit. Este sugestiv faptul că în timp ce Casemiro își îndeamnă colegii la calm, Reece James se uită către Kante parcă spunându-i că ar fi trebuit să urce după Kroos. Personal cred că lui Kante (7) i s-a părut că ar avansa prea mult față de zona sa normală, mai ales în condițiile în care Reece James (24) era și el foarte avansat.

Începând construcția atât de jos, Real Madrid are avantajul de a avea un om în plus: portarul Curtois.

De partea cealaltă Chelsea dă senzația unei echipe care nu s-a pregătit suficient de bine: jucătorii par că nu știu ce au de făcut în această situație de joc.

Kroos trimite mingea simplu fundașului central dreapta, Militao. Acesta avansează cu mingea la picior, iar atunci când este întâmpinat de Pulisic (10), îi pasează în bandă lui Carvajal.

Tot în imaginea de mai sus se poate remarca că Valverde este avansat, în partea stângă a cadrului apărând doar Modric aflat în marcajul lui Jorginho. De asemenea, se poate vedea cum Kante nu are adversari în preajmă.

Real Madrid are în ambele benzi câte un triunghi. În stânga Vinicius, Benzema, Mendy. În dreapta Valverde, Modric, Carvajal.

Cu mingea la Carvajal, cei 3 din dreapta execută o schemă simplă: Modric pleacă „trăgându-l” după el pe Jorginho, iar Valverde vine la primit în spațiul rămas liber:

Kante mută, dar nu ajunge la timp lângă Valverde. De aici mingea ajunge la Kroos (probabil Valverde i-ar fi putut trimite mingea direct, dar a ales varianta mai sigură: Valverde-Casemiro-Kroos). Astfel mingea ajunge la Kroos și acesta are timp să înainteze cu ea la picior.

Kroos pasează cu Benzema care redublează.

Aș remarca câteva aspecte.

Primul este că deja în acest moment Vinicius se afla în posibilitatea unui duel unu contra unu cu Christensen.

Al doilea este poziția lui Valverde, care a făcut schimb de locuri cu Modric. Acest lucru ne indică flexibilitatea tactică de care dau dovadă jucătorii lui Real, prin astfel de schimburi de locuri ei destabilizând echipa adversă. În același timp, așa cum se va vedea la golul primit, aceste schimburi de locuri reprezintă și o vulnerabilitate.

În fine, al treilea lucru de remarcat este zona în care vine Benzema la primit. În aceste zone intermediare (între centru și bandă) au reușit Real Madrid să găsească frecvent spații pentru a menține posesia mingii.

După ce reprimește de la Benzema, Kroos îi trimite lui Vinicius.

Vinicius face apoi un un-doi cu Benzema, prin care scapă în spatele lui Christensen.

Important în acest moment este că nu doar că Real a reușit să îl pună pe Vinicius în duel unu la unu cu Christensen, dar și faptul că pasa lui Benzema vine cu apărarea lui Chelsea avansată la 30 de metri de propria poartă.

Mai jos momentul centrării trimise de Vinicius.

Din punctul meu de vedere Christensen a comis o greșeală la acest gol. În momentul în care Thiago Silva iese spre Vinicius (Christensen fiind depășit), acesta ar fi trebui să facă schimbul de locuri și să alerge în direcția lui Benzema pentru a face marcaj. (Discutabilă și poziționarea lui Rudiger, care ar fi putut și el strânge în Benzema.)

Mai jos momentul când Benzema trimite mingea cu capul spre poartă.

Desigur, atât centrarea cât mai ales finalizarea sunt de excepție, dar întregul atac al lui Real Madrid este unul premeditat.

Golul de 0-2

Și al doilea gol este o acțiune care pleacă de la portar! De data aceasta Real având nevoie de doar 7 pase până la gol.

Alaba primește de la portar și avansează cu mingea la picior.

Pentru că Real variază modul în care construiesc, de această dată Mendy se retrage pentru a oferi sprijin și a rămâne de siguranță dacă Alaba alege să avanseze mai mult.

Alaba este închis și pasează înapoi pentru Mendy.

De notat că acest gol vine la foarte scurt timp după primul. Jucătorii lui Chelsea par mult mai atenți acum, atât Kroos, cât și Casemiro sunt marcați atent.

Totuși cu Mendy la minge, Havertz greșește anticipând eronat o pasă a lui Mendy către propriul portar și Casemiro primește mingea foarte ușor. (În imaginea de mai jos, mingea nu se vede, fiind acoperită de corpul lui Mendy – care a făcut temporar un schimb de locuri cu Alaba.)

Mai jos se vede Casemiro în posesie și, din nou, un jucător al lui Chelsea nemulțumit de cât de ușor reușește Real Madrid să iasă cu mingea la picior.

Următoarea pasă îl găsește pe Modric liber în lateral de Jorginho, în acea zonă intermediară despre care am spus că o consider că a fost căutată deliberat de jucătorii lui Real Madrid.

În imaginea de mai sus se vede că și Benzema venise la primit într-o zonă simetrică cu cea în care primește Modric.

Modric pasează mai departe lui Valverde urcat în bandă. De remarcat din nou zona din care vine această pasă și distanța la care se află apărarea lui Chelsea față de propria poartă. (Aproape identice cu cele de la primul gol, dar în oglindă.)

Ca paranteză: situația de joc este asemănătoare cu cea din care Vinicius a marcat golul din finala Champions League, cu mingea la Valverde, jucătorii lui Real alergând spre poartă, iar cei ai echipei adverse alergând în retragere.

Va urma o pasă ușor înapoi către Modric și centrarea către Benzema.

Elementul cheie aici este învăluirea pe care Carvajal o face, învăluire care îl obligă pe Azpilicueta să fie atent la Carvajal, efectul fiind că Jorginho trebuie să iasă în Valverde, ceea ce îl lasă liber pe Modric.

Modric trimite apoi o centrare cu piciorul drept din acea zonă intermediară. (Acest tip de pasă a fost adus în centrul atenției în ultimii ani mai ales de Kevin de Bruyne.)

Mai jos momentul în care Modric centrează.

Ca o paranteză: de notat și poziția foarte avansată a lui Kroos, în condițiile în care Mendy – dată fiind desfășurarea acțiunii – a rămas mai retras.

Mai jos momentul cu finalizarea lui Benzema:

Din nou vorbim de o pasă finală și o finalizare de excepție. Dar în același timp vorbim și de un atac foarte bine organizat al celor de la Real Madrid.

Golul de 1-2

Chelsea înscrie pentru 1-2 dintr-o situație în care Real Madrid era bine așezată în defensivă.

Așa cum se poate vedea din imaginea de mai jos, Real Madrid are 9 jucători de câmp în proprii 30m. Singurul care nu apare în imagine este Mendy, dar se va vedea în cadrul următor. Se poate observa și dispunerea 5-1-3-1, cu Casemiro între linii. Singurul lucru ieșit din comun este că Valverde și Modric au rolurile schimbate – au schimbat locul pe faza de atac și au rămas așa și pe cea de apărare.

Mingea este trimisă în bandă.

Aici Vinicius, venit foarte bine lângă Reece James, se lasă depășit prea ușor, obligându-l pe Kroos să strângă spre Reece James. Se poate observa pe imagine că Valverde nu apare în cadru, ceea ce înseamnă că el nu a mutat linia împreună cu Vinicius și Kroos.

Reece James îi pasează lui Jorginho, care are timp și spațiu pentru a pregăti pasa de gol către Havertz.

Faptul că Valverde a făcut schimbul de locuri pe faza de atac cu Modric și au rămas așa apoi și pe faza de apărare a fost determinant în cazul acestui gol.

Mai devreme în meci a existat o acțiune similară. Vedem mai jos cum s-a apărat Modric în aceea situație. Din start, poziția lui inițială este una mai aproape de zona mingii (chiar foarte retras în acest caz).

În momentul când mingea îi este trimisă lui Jorginho, liber în centru, Modric iese în sprint în acesta. (Până la urmă Jorginho este „adversarul direct” al lui Modric.)

Imediat ce Jorginho preia mingea, Modric este în fața sa.

Pentru e evidenția efortul defensiv pe care Modric l-a făcut, tot el este cel care mută imediat în Rudiger atunci când Jorginho îi trimite acestuia mingea:

Înlocuirile făcute la pauză de Chelsea

La pauză Chelsea i-a scos pe Christensen și pe Kante, i-a introdus pe Kovacic și Ziyech, și a schimbat sistemul la 4-3-3.

Mai jos o secvență în care mingea este la Mason Mount, trecut inter dreapta. Se vede echipa dispusă în sistemul 4-3-3 cu Jorginho (5) în fața apărării, Kovacic (8), fiind celălalt inter.

Așa cum am scris de la început, pentru că au fost foarte multe lucruri de spus despre această repriză, nu am mai analizat și repriza a doua. Am vrut totuși să menționez schimbarea de sistem pe care a făcut-o Tuchel la pauză.

Chelsea este o echipă care destul de rar se abate de la linia de fund de 3 (sau 5). Da, avea nevoie de goluri, dar daca jocul ar fi functionat, chiar și conduși fiind, probabil că ar fi păstrat sistemul.

Aceasta schimbare a sistemului confirmă că Ancelotti a câștigat în prima repriză duelul tactic cu Tuchel.

Câteva cuvinte de final

Așa cum am scris într-un articol separat despre Carlo Ancelotti, acesta consideră că o echipă joacă bine dacă știe ce are de făcut atunci când are mingea și atunci când nu are mingea. Iar cele două se leagă: modul în care ataci depinde de modul în care te aperi, și invers.

Real Madrid a ales să se apere retras, să mențină posesia în propria jumătate – pentru a crea spațiu în spatele apărării adverse, și să atace în viteză acele spații.

De notat ar mai fi și flexibilitatea tactică: deși sunt o echipă mare, dacă au considerat că e mai bine să se apere cu 5 jucători pe linia de fund, au făcut-o.

O mențiune și un ultim exemplu despre modul în care reușesc să creeze și să atace acele spații în spatele apărării adverse: o fac atât de bine încât de multe ori rămânem cu impresia că am văzut un contraatac, când de fapt mingea era de la început în posesia lor.

Carvajal aruncă de la margine. Lângă el este Modric. Mai avansați sunt doar Valverde (în stânga imaginii), Benzema și Vinicius (care nu apar în cadru).

Benzema vine la primit și trimite din prima pentru Modric care pornise în alergare în momentul trimiterii mingii către Benzema.

Modic intră în posesie:

Următorul cadru, din alt unghi, ne arată situația creată prin această simplă combinație:

Ce vedem este o situație în care probabil nici o echipă nu ar dori să se găsească: cu linia de fundași la 35 metri de propria poartă, cu mingea la piciorul lui Modric, fără adversar în față (T. Silva nu apucă să iasă la timp), și cu Vinicius pregătit să sprinteze în spatele apărării.

Modric avea să paseze către Vinicius în spatele lui Christensen. Acesta retrimițând către Benzema, care aproape face 3-1.