Gândirea creativă în formarea antrenorilor

Un exemplu din procesul de formare a antrenorilor de fotbal în Germania.

În cartea sa „Mensch – Beyond the cones” (în traducere aproximativă: „Oameni – Dincolo de conuri”, cu referire la conurile/copetele pe care le folosesc antrenorii în antrenamente), autorul, Jonathan Harding, jurnalist sportiv britanic care locuiește în Germania de aproape un deceniu și scrie despre fotbalul din această țară, caută să afle ce îi diferențiază pe antrenorii nemți de cei din alte țări, plecând de la o serie de interviuri cu diverși oameni din fotbalul german. Cartea este de actualitate, fiind publicată recent, în 2019, și ajutată de succesul din ultimii ani al antrenorilor nemți, ultimii 3 antrenori câștigători de UEFA Champions League fiind Jürgen Klopp (cu Liverpool, 2019), Hansi Flick (cu Bayern München, 2020) și Thomas Tuchel (cu Chelsea Londra, 2021).

Unul dintre cei intervievați pentru această carte este Frank Wormuth. Numele lui probabil nu vă spune nimic, dar Wormuth este un om important în fotbalul german: a condus departamentul de formare a antrenorilor al Federației Germane de Fotbal timp de 10 ani, din 2008 până în 2018.

Mi-a plăcut, și vreau să reiau aici, un mic exemplu de sarcină de curs pe care o primesc antrenorii care studiază pentru obținerea licenței UEFA Pro.

Redau integral pasajul din carte, cu mici clarificări din partea mea (marcate cu paranteze drepte):

„Una dintre sarcinile [pe care le au de îndeplinit cursanții] care m-a intrigat cel mai mult a fost conceptul de ‘preluare a unei echipe în octombrie’. Frank [Wormuth] și echipa lui regizează un scenariu în care 4 echipe din prima și a doua ligă întâmpină probleme și l-au abordat pe antrenor [, adică pe cursant,] să se pregătească de interviu. Fiecărui club i se atribuie șase antrenori care se vor pregăti ca și cum ar urma să aibă șansa să devină antrenori principali.”

Mai departe autorul redă cuvintele lui Frank Wormuth:

„În paralel cu munca lor obișnuită, timp de trei săptămâni, [cursanții] primesc [înregistrări video cu] meciuri ale echipelor respective, Opta data [, adică date statistice,] și pot folosi internetul. La finalul celor trei săptămâni au de susținut un interviu imaginar. Acest proces începe în octombrie. Se uită la meciuri timp de trei săptămâni, iar la începutul lui noiembrie încep pregătirea. În februarie au cinci lecții pentru a prezenta ce au pregătit, cum ar fi abordat interviul și cum ar fi pregătit echipa până la Crăciun. Tocmai am avut [lecția în care au prezentat cursanții care au studiat pe] Schalke. Poimâine avem Karlsruhe SC. Apoi ei [, cursanții,] iau aceste experiențe mai departe în pregătirea pentru locuri de muncă reale.”

Un pic despre metodele moderne de formare profesională

Una dintre lucrările de referință în domeniul „trainingului” (adică instruirii sau formării profesionale) este cartea „Telling ain’t training”, de Harold Stolovitch și Erica Keeps. (Acesta a apărut și în limba română la Editura Trei sub titlul „Formarea prin transformare – Dincolo de prelegeri”.)

Mantra promovată de autorii acestei cărți este „Centrat pe cursant, bazat pe practică.” (Expresia originală în engleză este „Student centered, performance based”, care ad-litteram se traduce „centrat pe student, bazat pe performanță”, dar termenul performanță poate fi ușor interpretat greșit, așa că am considerat mai potrivit să folosesc termenul ‘practică’.)

„Nu învățăm pentru examene, învățăm pentru viață.”

Frank Wormuth

Acest mod de a concepe cursurile este în opoziție cu modul tradițional de formare, prin prelegeri (lecții) ținute de un profesor/instructor, care poate fi descris prin sintagma „Centrat pe profesor, bazat pe teorie.”, pentru că cel care învață (cursantul) nu are un rol activ în procesul de învățare, ci doar de recipient pasiv de informații pe care trebuie să le înmagazineze.

Am făcut această paranteză cu privire la metodele de formare, pentru că acest exercițiu de pregătire pentru un interviu imaginar folosit în formarea antrenorilor germani mi se pare un exemplu perfect de aplicare a concepțiilor moderne de formare, bazate pe practică, centrate pe cursant.

Unde intervine gândirea creativă

Am intitulat această postare „Gândirea creativă în formarea antrenorilor”. De ce?

Dacă modul modern de formare profesională nu se bazează pe lecții/prelegeri ținute de un profesor sau lector, atunci pe ce se bazează el efectiv în practică? Pe activități (sarcini de lucru) pe care cursanții trebuie să le îndeplinească și pe interacțiunea între cursanți, la care se adaugă formatorul, care facilitează desfășurarea întregului proces și care vine cu aportul său de cunoștințe și de expertiză. Scurtă paranteză: un rol foarte important în acest proces îl are capacitatea formatorului de a pune întrebări care să îi provoace pe cursanți să gândească sau care să ducă discuția (interacțiunea între cursanți) într-o zonă productivă.

Prin urmare rolul formatorului (și al celor care pregătesc cursul) nu este de a întocmi lecții/prelegeri ci de a concepe activități, de a veni cu idei de activități, care să îi pună pe cursanți în postura de a învăța cât mai mult, mai ales cu gândul de a putea transfera cât mai mult din cele învățate în curs către activitatea lor practică.

Sarcina de curs prezentată în acest articol este un exemplu minunat de astfel de activitate centrată pe cursant (antrenori care țintesc locuri de muncă în primele ligi din Germania) și pe activitatea lor practică (posibilitatea preluării unei echipe în timpul campionatului). Cel care a venit cu ideea pentru această temă de curs a fost creativ, a folosit gândirea creativă.